Filosofie, sau incursiune in cretinopatia plictiselii ipocondrice

Filosofia este arta de a-ti da cu presupusul despre ce se intampla in jurul tau. Filosofia nu este dragoste de cunoastere, sau alte denumiri patetice atribuite metaforic de catre un batran trotilat. Tu cand te trezesti dimineata mahmur pe marginea unui sant, plin de noroi, fara bani in portofel si cu capul spart esti filosof, pentru ca tu nu faci nimic altceva decat sa intelegi ce s-a intamplat cu tine si cu lumea ta. Nimic mai simplu!
Este lipsit de moralitate sa definesti lumea din care faci parte si sa-ti impui punctul de vedere in fata unei turme de oi confuse. Si totusi filosoful nu face asta, el are o intentie buna de a salva lumea din bezna-i primordiala, EL vrea, folosind tehnici de argumentare eshaustive, sa-l scoata pe imbecilul de rand din starea lui existentiala de fericire provocata de propria-i ingnoranta; o intentie nobila ce nu merita discutata. Da exact asta vrea filosoful sa fie acel cineva neinteles de imbecilii de rand dar apreciat de snobii imbecili (care chiar daca nu inteleg profunzimea falsa a cuvintelor sale totusi se screm intr-o incercare convulsiva a neuronilor, mimand astfel inteligenta).
Filosofia nu inseamna intelegere adevarata. Nu esti un bun filosof daca intelegi cu adevarat un fenomen, Aristotel vorbind despre anatomia umana este filosof, caci el isi da cu presupusul despre functiile ochilor sau ale urechilor. Sa fim seriosi Xulea poate foarte simplu sa se nasca in Fundulea si sa are campul pana moare, dar totusi el sa fie un filosof, pentru ca el tot restul vietii sale (daca se va intreba macar) isi va da cu presupusul despre cam toata lumea din jurul lui. Acest fapt este trist si dureros pentru toti intelectualii necajiti ce si-au gasit alinare in filosofie si in “datul cu presupusul”.
De cand am cazut din copac aplecandu-ne dupa o banana, noi oamenii am inceput sa ne intrebam diverse si filosofia a fost alinarea noastra, dar se pare ca odata cu trecerea timpului si cu evolutia stiintei, stiinta a inceput sa preia din prerogativele filosofiei, iar filosoful sa caute alte teme pe care lumea lui nu le intelege si el sa-si dea cu presupusul intr-o maniera oarecare…
Frumusetea filosofatului consta in faptul ca poti vorbi depre ceva pe care nu il intelegi avand certitudinea ca nici cei de langa tine nu vor intelege ceea ce vrei tu sa spui.

Cunoastere. Sinucidere.

Omul este o fiinta superioara, dar decazuta datorita limitarilor sale. Cele mai mari limitari ale umanului sunt moartea si cunoasterea in toate formele ei. Religia ne invata ca omul a decazut pierzandu-si locul in Paradis tocmai pentru ca a mancat din pomul “cunoasterii”. Tot religia ne invata ca suicidul este un mare pacat si ca vom arde in iad. Dar oare noi nu ne aflam acum in iad? Unii teologi afirma ca iadul si raiul sunt stari de spirit, nu neaparat locuri. Oare iadul nu este acea stare de anxietate si nevroza generata de cunoastere? Daca pacatul stramosesc consta in dobandirea cunoasterii, inseamna ca omul si-a pierdut puritatea si inocenta tocmai prin cunoastere.
Cunoasterea genereaza frica. Copilul ce nu stie ca un anume animal il poate rani, nu va fi speriat de acesta. Cunoasterea impune limitari, astfel dand nastere frustrarilor si anxietatii.
In ce context decide omul sa se sinucida? Cand decide acesta ca viata este o gluma proasta si isi taie venele? Psihologii spun ca intr-un moment de slabiciune, o scapare de moment, individul fiind depasit de realitate nu gaseste alta scapare decat moartea. Omul se sinucide cand are o revelatie, cand in fata ochilor i se infatiseaza un adevar absolut pentru sine. Acela ce a decis sa se sinucida si-a cunoscut limita, nu a putut sa o depaseasca si s-a sinucis.A te sinucide este un pacat, spune religia. Omul oricum traieste in pacat, iar sinuciderea ar trebui privita ca o scapare. Cunoasterea implica decadere, iar decaderea sinucidere.
Cel care a decis sa se sinucida, priveste aceasta cale ca o scapare, o independenta de real, de cunoastere si spera la o viata simpla, goala fara framantarile puterii de cunoastere intr-o alta existenta. Dupa cum am afirmat mai sus, raiul poate fi considerat acea stare de spirit primordiala, pura, necorupta de cunoastere. Sinucigasul spera sa atinga aceasta stare de nirvana prin acest gest disperat.
Sinuciderea este un act de lasitate, afirma cineva in fata unui pahar de vin. In fapt sinuciderea este un mare act de curaj, ea demonstreaza ca individul are puterea de a recunoaste ca este slab si nu poate trece peste framantarile existentei sale. Prin acest gest individul isi demonstreaza razvratirea fata de societate si de natura. Sinucigasul scuipa in ochi destinul si ia de guler moartea, el spune:”acum, nu peste 10 ani”, el are puterea de a accepta moartea ca fiind ceva natural, de aceea nu mai conteaza ca va muri peste 10 secunde sau 10 ani.
Fericit cel imbecil si ignorant pentru ca el nu poate intelege puterea distrugatoare a cunoasterii astfel fiind scutit de efortul mistuitor al gandirii. Ce am vrut sa spun prin asta? Simplu, nu ai sa vezi un ignorant ca se sinucide, ca este satul sau ca a avut o revelatie ce i-a dat sistemul de valori peste cap, totusi daca ar avea aceasta revelatie el nu ar mai fi numit ignorant...
Viata-moarte, cunoastere-imbecilitate, rai-iad, termeni cheie in jurul carora graviteaza intreaga noastra exitenta...

Basm incult

Peste sapte mari, sapte tari, sapte paduri, trei copaci, patru boschetari plictisiti, cinci politisti spagari, doua satre de tigani, nu era nimic. Eh dragii mei, langa acel mare nimic se intindea o tara minunata, cu paduri defrisate, ape de un rosu suberb si nori verzi fosforescenti. In centrul acestei tari era aruncata o cetate fara ziduri, cu strazile pavate cu borduri si maidanezi. Trotuarurile erau acoperite de gunoaie, fetite vesele si masini scumpe.
In acest taram mirific isi avea lacas o creatura mitica, nemaivazuta pe alte tarmuri, lumea se temea de talentul si valoarea ei: Manelistul cu canini de platina. Se zicea ca este cea mai bazata si smechera fiinta, nimeni din tara, nici macar regele, nu indraznea sa ii conteste valoarea si unicitatea, asa ca in curand ajunse valoare, talent, baza pe sistem turbo-nervos cu multe viteze, nationala.
Pentru a fi ferit de ochii indiscreti ai lumii Manelistul isi construi o catatuie eleganta, cu mii de turnulete, unii chiar ziceau ca avea porumbei de aur in ele, altii ca din ele poate vedea fiecare coltisor al lumii. Manelistul isi imprejmui grota cu un gard magic de mare valoare artistica pe sistem, dar prin care trecatorii ii puteau admira baza si talentu’. In curte ii lucea in soare o caleasca A 18 neagra, trasa de sute de cai putere, toti inchisi intr-o cutie de 2 metrii cubi.
Manelistul era fericit si ii placea sa alerge zburdalnic in caleasca lui pe strazile, prost asfaltate, ale cetatuii din centrul regatului. Fericirea lui se citea pe zambetul lui galben ce rasarea de sub mustatile facute in stil cazan. Straiele acestei fiinte erau poleite cu aur de 25 judo, karate, aikido si alte cuvinte periculoase. Despre aceste haine se zvonea ca ar fi aduse tocmai din Aleea Celor 12 Castani Fermecatori, un tinut indepartat despre care nimeni nu stia mare lucru, dar care avea hainele populare ale Manelistului. Roz cu verde aprins erau doar doua din culorile preferate ale acestuia, si in majoritatea cazurilor prefera sa le imbine cu mesaje de genul: gigolo italianooo, de puta madre, eFBIai si alte invocatii ale divinitatii si valorii. Aceste vesminte ii veneau perfect mulate pe burta si ii evidentiau parul de pe spate, ele se potriveau perfect cu aurulul turcesc de la gat, de pe degete din buzunar si de pe adidasii Maic.
Manelistul era foarte apreciat de cei din tara sa, asa ca se apuca de cantat. Vocea lui chinuita de talent se auzea pana in taramul Nimicului si in cel al Cainilor Anarhisti. In scurt timp sonetele sale despre valuta, haine, fete, masini, valoare, dusmani, invidia dusmanilor, moartea dusmanilor, mamele dusmanilor, dusmanii dusmanilor, nepotii dusmanilor, fetele dusmanilor, banii dusmanilor, carenta valorii la dusmani, dusmanii ce-l dusmanesc, dusmanii ce-l invidiaza si aia cu care bea, au inceput sa prinda la public.
In urmatoarele luni din ce in ce mai multi locuitori ai tarii au inceput sa-l imite pe manelist care fiind un model, un ajuns in viata, o fiinta rara, ii inspira pe cei neinsipirati si neintelesi. Cat ai zice metamfetamina, capitala, mai apoi toata tara se umplu de acesti fani ai manelistului.
Cu prestigiul ridicat, contul marit si valoarea depasindu-l pe rege, Manelistul isi lua harfe si incepu sa se creada baiat de baiat, fiu de raggaeton si mare zmeu.
Suparat de acestea Zmeul Zmeior se duse peste manelist si ii grai:
-O tu mirifica creatura a tinutului nostru, stii cat de mult te respecta cei din tara, dar niciunul ca mine, vin la tine cu o rigaminte!
-da’ graiejte bajtanosule… zise manelistul binevoitor.
-Maestre eu te rog, cu umilinta sa nu te mai crezi mare Zmeu, stii noi comunitatea zmeilor ne simtim ofensati de asta… nu ma intelege gresit te apreciem dar ca sa fi zmeu trebuie sa ai o anumita stare sociala, sa ai macar mama zmeu si de circumcizie nici nu mai aduc vorba, zise zmeul atat de incet incat manelistul trebui sa se aplece peste tromul de cristal luminat cu ledurii aurii.
Auzind acestea Manelistul urla poruncitor:
-Fac ce vrea valoarea mele… dumneata domnule este un anagramat ji un prozt… ai mare noroc ca te rezpekt ji nu indraznezk za te lovesk…. Aia e usa groatei mele te rog sa pleci ca ma supar si ma moara valoarea dumanelor mele ca nu mai raspund de actiunile intrepinse de mine la nervi pe sistem turbo…
Zmeul vazand ca Manelistul nu reactioneaza cum s-ar fi asteptat, se ridica din genunchi scoase spada si ragni cat il tinu plamanii, inecati in tutun si TBC:
-Tuuuuuuuuuuuuuuu…. Vierme, apoi tusi 10 minute, indraznesti sa te pui cu noi Clamul zmeilor? Vei plati cu capul. Adica eu vin aici cu umilinta. Ma cobor la nivelul tau si iti cer intelegere iar tu asta imi oferi?
-Hai degajeaza terenu’, ca ii pun pe borfasii lu’ Terente sa-ti crape ridichea, zise Manelistul plictisit.
-Ai sa platesti cu capul, scuipa pe parchetul din lemn masiv placat cu marmura poleita cu aur alb si pleca
In acea seara Zmeul descinse cu 10 dube de mascati in groata manelistului, ii aranja pe Terente si pe borfasii lui, manelistul scapa cu greu raziei si jura razbunare.
Timp de 2 luni Manelistul isi aduna armatele de admiratori, se inarmara pana in dinti si plecara in calestile Dacia spre cartierul Primaverii trecute, unde isi aveau zmeii sediul. Ajunsi in fata sediului manelistii se pregatira pentru asediu. Manelistul tinu un discurs inflacarat despre dusmanii ce trebuiesc sa moara striviti de pumnul celor valorosi si full de talent.
-Soldatii mei, a venit vremea, vremea sa il detroman pe zmeu, sa ii luam valoarea, si sistemu’ audio din sufraregie, eu si voi nu sunt prosti, si nu trebuie sa ne calce in picioare, sa le aratam din ce suntem facuti, in ce sta baza si valoarea noastra.
Vazand grupul mare de cocalari din fata curtii sale zmeul iesi la geam in pusca goala si urla:
-Ce ba Manelstiule vrei si tu o portie?
-A venit vremea sa-mi razbun onoarea si pe Terente… la lupta soldatii mei. Acestia incepura sa urle. Ca raspuns zmeul sari de la balcon in curte, si facu 2 pasi spre poarta. Imediat telefoanele incepura sa sune si cocalarii sa se care fiecare zicand ba ca il cheama ma-sa la masa ba ca trebuie sa-si plimbe covoru. Din uriasa oaste a manelistului mai ramasese doar o umbra si inca doi cocalari care nu mai aveau benzina la masina. Vazand asta manelistul zise scurt:
-Iarta-ma sefule…
Urma o batalie epica de 15 minute in care Manelistul isi pierdu caninii de platina si aurul de pe el.
De atunci nimeni nu a mai auzit de el, se spune ca s-ar fi retras intr-o padure unde sta si acum si isi deplange viata plina de dusmani si fara valoare. In memoria lui cocalarii s-au intitulat manelisti si i-au adoptat muzica si stilul vestimentar iar ca blestem al manelistului acestia au devenit din ce in ce mai multi asimilandu-i pe zmei.
Acum acea tara rasuna de imnuri in memoria Manelistului Cu Colti De Platina si toti au trait in “fericirea” lor primordiala pana au murit de cancer la creier, diabet si sifilis.

ParaMELCII aleg sa moara…

Tudor se trezi brusc intr-o camera straina. Nu putea sa-si dea seama unde ajunsese, el isi aducea amite perfect cum se culcase in patul lui, cum pusese dovleacul in perne si cum adormise cu gandul la vro’ tipa intalnita pe strada, pe care probabil o urmarise pana aceasta intra speriata intr-o scara de bloc.
Dupa 5 minute, in care s-a dezmeticit si a privit ca tampitul in gol, se ridica din pat si se duse spre usa. Impinse cu putere in clanta, dar mana ii aluneca si se lovi cu capul in toc. Se ridica derutat, si se indrepta spre geam. Se vazu in mijlocul unui camp, in cerca sa deschida geamul dar era intelepnit.
Crezand ca este un vis se puse iar in pat si incerca sa adoarma… se zvarcoli cam 1 ora si nu putu sa adoarma, in clipa aceea realiza ca nu este un vis. Abea de acum incepu sa isi puna intrebari si sa intre in panica. Nu stia unde este, cum a ajuns acolo si cum va pleca de acolo.

va urma cand voi avea inspiratie....

Un viitor sigur...

Terra 2107, decembrie, afara sunt 45 de grade, cerul este de un verde superb, iar nori mov de SO2 acopera orasul. Agitatie mare inainte de hanuka, toti se duc sa cumpere cele necesare mesei festive. Doi aurolaci fac freestyle intr-o intersectie, al 3-lea face beatbox. Traficul este lejer, masinile tot 4 roti au si nu zboara. Manelele traditionale de hanuka rasuna puternic in tot orasul, veselia i-a cuprins pe toti.
La cimitirul eroilor se depun coroane din frunze de coca eroului nostru national Mutu Adrian, agitatie mare, nepotul fostului presedinte George Becali, Vivaldi Becali tine un discurs emotionant despre cei care si-au dat viata pentru calificare si care ar fi fost fericiti sa vada ca am castigat Mondiala anul trecut in legendarul meci impotriva Luxemburgului.
In centrul istoric al orasului, pe strada Zabrauti in fata statuii imparatului Marean Vanghelie, sute de romanales canta “o viata mea”, si depun garoafe. Puradeii plange trecerea in nefiinta a zeului lor, a omului care a adus curentul electric in lumea lor. Pe bulevardul paralel cu Zabrauti are loc defilarea anuala a armatei SUA, unde stapanii americani isi arata puterea militara, publicul este in extaz. Guvernatorul Rromaniei, Istvan Bazatu_69, tine un discurs emotionant despre drepturile romanilor -60.000 la numar- si face un apel catre etniile majoritare sa le tolereze, chiar daca eu venit de curand pe aceste meleaguri. Mig-urile rusesti survoleaza cerul deasupra ghetoului Berceni, locul unde au fost cazati romanii, soldati unguri pazesc intrarea in ghetou.
Pe bulevardul Primaverii tocmai se taie pamblica la noul Jerk-off Mall, 23 decembrie este Ziua Mondiala a Labei, si au loc divese petreceri private sar si publice unde prietenii se pot bucura de o laba impreuna. La intrarea in Mall scie mare “inca una si ma duc”. Ceaiul de la ora 5 a fost inlocuit cu laba de la ora cinci, despre acest obicei se spune ca isi are legatura in secolul trecut, dintr-un vechi program tv de la ora 5 de la un post ce a fost desfintat de fostul presedinte Becali. Grupuri de colindatori merg din usa in usa cantand manele si facandu-si laba intre ei, dar si gazdelor.
Pe strazi la chisocurile de ziare se vinde Click, Libertatea si CanCan, revistele de cultura si de critica politica au fost retrase de pe piata de la marea migratie a romanilor din 2050. Sapatamana asta Click are ca bonus pt cititorii sai 3 pastile de extasy iar Libertatea ofera 2 gr de cocaina. Un aurolac pufaie dintr-o tigare de canepa, ravneste sa-si ia cocaina, dar nu are bani.
Doi roboti se chinuie sa combine o grasa cu par pe picioare, la o perversiune, dar fata se respecta, umbla numai cu roboti de bani gata, nu e o usuratica, a fost miss boboc in liceu. Idealul feminin a evoluat, de la 40-50 kg, la 100-150 kg, pentru Playboy trebuie sa ai peste 120 de kg sa fi bagata in seama.
Pe o alee intunecata 2 barbati au ucis un robot, i-au luat banii din portofel si acum pleaca linistiti sa-si cumpere tigari si energizante.

Dimineti mahmure

Ma trezesc, e 7 dimineata. Capul ma doare groaznic, mobila danseaza incet in jurul meu. Ma ridic cu greu, ma impiedic si dau cu capul in tocul usii. Imi sparg arcada, urlu si injur in ultimul hal papucul de care m-am impiedicat. Ma duc la baie, ma spal... nu prea reusesc sa ma dezinfectez si imi torn spirt si in ochi... ma bandajez si plec in bucatarie sa-mi fac o cafea.
Ajuns in bucatarie ma apuc sa fac cafeaua. In timp ce apa fierbe incerc sa numar sticlele baute, dar numarul lor se pierde, nici macar nu stiu cum am ajuns acasa, de la ora 2 noaptea firul se rupe si totul zace in bezna. In fine! Imi jur ca nu o sa mai beau in viata mea. Imi aprind o tigare ieftina si incep sa trag din ea cu sila, dar de lene imi scapa din gura si imi cade pe mana, ma arde supericial, dar suficient cat sa ma faca sa tip si sa injur.”e clar ma las si de fuma”, imi zic. Scot capul pe geam trag aerl rece in piept si o flegma de la vecinul de sus ma loveste in cap, ma retrag fara sa mai zic nimic; apa deja fierbea o iau si fara sa-mi dau seama ma ard la mana. Dupa un oarecare timp reusesc sa-mi fac cafeaua si ma duc in camera.
Ma asez in pat si caut telecomanda, nu o gasesc, o caut prin pat si vad ca mai e cineva in pat, dau sa fac un gest de afectiune fortata, nestiind cine naiba e... mangai persoana si vad ca e destul de robusta...” o doamne, am pus-o, cat de beat am fost? Doamne ce am facut?”, dar cand sa-mi retrag mana mi-o prinde si o tine strans dau sa o trag din prinsoarea tipei, si cu stupoare observ ca este destul de paroasa, acum tot ce aveam in stomac se bate care sa iasa mai repede afara, tip usor de tremura geamurile. Ea are grija sa ma calmeze cu vorbe dulci si se intoarce spre mine si observ ca ea e un el......... “ o nuuuuuuuuuuuuu cat de beat am fost aseara?” dau sa fug, dar observ ca nu sunt la mine acasa... unde cacat sunt? O nuuuuuuuuuuuu.......

................................................................................................................................................................
-Buna numele meu este Andrei si sunt alcoolic!
-Buna Andrei! Zisera toti in cor....